După Gravity (2013), regizat de Alfonso Cuarón, Interstellarul (2014) lui Christopher Nolan e rândul Marţianului (2015) în regia lui Ridley Scott să se adreseze entuziasmatului public cinefil. De altfel, putem spune că asistăm la un trend ascendent al producţiilor science fiction care se pliază atât pe dinamica descoperirilor spaţiale recente, cât și pe constanta preocupare a omului care se visează înainte de toate explorator al lumilor noi. Pe 28 septembrie 2015, Nasa confirma faptul că apa, în formă lichidă, curge intermitent pe versanţii stâncoși de pe Marte, iar în februarie, 2016, toată lumea știinţifică este cuprinsă de delir după anunţarea descoperirii undelor gravitaţionale în spaţiu, ca amprente lăsate de apropierea spiralată a două găuri negre de către aLIGO, după ce aceștia au studiat un semnal slab detectat pe 14 septembrie 2015. Undele gravitaţionale au fost anticipate de Einstein și sunt ultimele sale teorii care rămăseseră neverificate. În fapt, aceste unde gravitaţionale, provenind de la un sistem binar de găuri negre fac, în sfârșit, posibilă ascultarea universului. Pe Mark Watney, protagonistul filmului The Martian, nu pare să-l audă nimeni, fiind după cum declară personajul, singurul om singur pe o întreagă planetă. Nu un naufragiat ca Robinson Crusoe, dar un Robinson modern, cosmonaut, lăsat în urmă de colegii de echipaj de pe Ares (nume real al unor misiuni NASA abandonate) care l-au considerat mort după o furtună teribilă pe Marte.
More----> here
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu