the Scientist & the Photographer

Stateam de vorba cu un prieten seara trecuta. Despre fotografii, atmosfera, despre vise, despre timpul care nu poate fi dat inapoi. Mi-ar placea sa hoinaresc intr-o zi cu Andrei si fratele sau prin paduri cetoase la vanatoare de imagini. Ei, dar asta e o alta poveste.
Ceea ce suntem azi e suma lucrurilor trecute. Lectii de viata- fara de care azi n-am fi ce suntem.
E important sa mergem impacati inainte chiar daca, ocazional, melancolii amare ca migdalele tot ne vor mai incearca.

*Cui nu-i place Coldplay?

despre lucruri bifate si flori

In urma cu ceva vreme am primit de la David si Rosemary cateva dintre plantele pe care, la intoarcerea in State, au fost nevoiti sa le lase in urma. Printre ele era si o orhidee pe care mi-o doream de mult.

N-am stiut ce culoare au florile ei pana anul trecut de Craciun. Speram totusi sa fie albe. Ei bine, orhideea mea se incapataneaza sa infloreasca numai in vreme de sarbatoare.

Anul trecut, in mod straniu, nu a facut decat o singura floare. Am privit-o in fiecare zi ca si cum fiecare bataie de gene i-ar fi putut accelera cresterea. Am ingrijit-o cu multa grija si am udat-o. Prea des.

Uneori lucrurile trebuie lasate in voia si in ritmul lor de dezvoltare. Cand insistam in a deveni parghii bruste pentru intreg universul gresim. Din prea mult entuziasm. Din lipsa de intelepciune.

Anul acesta n-am udat-o decat rar. Rezultatul: trei flori, tot in prag de Craciun, care-si cauta drumul spre lumina.

*Si fiindca veni vorba de flori, o stiti pe Georgia O'Keeffe?

Seraphim Falls (2006)

Seraphim Falls ( 2006) e filmul care si-a gasit locul in mintea si-n inima mea mai tarziu decat a fost programat.

Incercam din rasputeri sa asezam lucrurile in cutiute din care sa nu se verse continutul. Sa impiedicam aripile de fluturi sa se franga in prea multa stransoare. Sa-i impiedicam sa zboare cu degete stranse-n cupole cand, in sfarsit, ni se aseaza in palma. Uneori, zborul lor nu depinde de noi. Nectaruri magice ii cheama si aripile le cresc. Gigantice. Si palmele se dovedesc a fi prea marunte pentru odihna lor. Iar noi, privim neputinciosi in urma.

Si atunci proiectam sub lupe uriase firmituri de existenta incercand sa intelegem resorturi interioare.

N-o sa intelegeti cei care va abateti pe aici, din intamplare, randurile de mai sus. Nu-i nimic. Cititi doar ce urmeaza cu atentie. Cronica filmului. Restul lasati-mi-l mie.

N-am avut niciodata nostalgia westernurilor. O fi de vina faptul ca-s fata. Ca nu tin la cai si urmariri, la pistoale si priviri incruntate sub palarii cu boruri largi, la cizme prafuite si saloane cu usi batante.

Totusi, Seraphim Falls (2006) m-a cucerit iremediabil. Am stat cu sufletul la gura asteptand deznodamantul. Am tinut cu ambii protagonisti atribuindu-le, pe rand, dreptatea fiecaruia.

Am crezut ca pricep lesne simbolistica luptei dintre ingerii cazuti (Liam Neeson si Pierce Brosnan). De la iarna si munte, la arsita si desert, invartind o lume intrega de suferinte ce se vor rascumparate. Am pasit anamnetic pana la incendiul sacrificial si am zambit amar la constatarile enigmatice ale Omului cu apa:

"That which is yours will always return to you. That which you take will always be taken from you. "

ori la schimburile echivalente ale Anjelicai Huston. Un cal pentru un glonte, un pistol pentru apa. Pentru viata. Si am iubit din tot sufletul fotografica imagine finala si cutitul ramas in urma. Lucrurile spuse. Iertarea. Orizontul unui nou inceput interior. Ca un Iona dedublat in ipostaza desertica. Despartit in Omul cu haine albe si Omul cu haine negre. Care nu e nevoit sa caute in spartura burtii sale, ci in cerul senin de deasupra.

Atitudinile le sunt diferite. Carver e convins ca "Them's just words. Ain't no God out here" fiindca sufera. Celalat- binecuvanteaza pe Dumnezeu, puterea sa, Cel care-i invata degetele sa lupte si mainile sa poarte razboi.

Filmul are carari. Vazut cu un altul s-ar fi putut sa dobandesc o noua perspectiva.

In rubrica de comentarii, daca l-ati vazut, va astept cu drag sa-mi scrieti viziunea voastra.

Va doresc

ce-mi doresc si mie:
liniste,

un an plin de impliniri de toate felurile (asa cum le-a avut si Erica) *

sanatate

si putere pentru a face fata tuturor greutatilor pe care, inerent, le avem de infruntat.

La multi ani, dragii mei!

* imaginea am luat-o de pe blog-ul Ericai si-mi place nespus. Azi m-am trezit cu imaginea asta de cuib pe ape senine.