Trebuie sa-mi notez undeva filmele si cartile fiindca altfel le uit. Nu le numar, doar vreau sa le pastrez. Asa- ca si ci cum ai presa flori.
Citesc Cronicile martiene ale lui Ray Bradbury. Asta dupa ce Razboiul lumilor a lui Wells n-a prea reusit sa convinga. Ray Bradbury e altfel: scrie un fel de cantec nostalgic al unei planete muribunde.
Am terminat de curand A spot of Bother (Pata cu bubluc a lui Mark Haddon). Nu seamana deloc cu cealalta carte a sa pe care am citit-o anterior. Mi-a luat o vreme sa ma lamuresc care sunt legaturile dintre personaje, dar odata ce am prins ritmul nu m-am mai oprit din dans. Reuseste sa descrie cu un talent remarcabil starile interioare ale personajelor, conflictele, gandurile cotidiene, nelinistile si poate acesta e singurul punct in comun pe care-l are cu cainele. Intr-un fel de cercuri concentrice descrie o lume aparent monotona: viata unei familii inaintea unei nunti. Insa fiecare personaj are propriile sale limite, incercari, momente de descurajare, iluminari subite. O carte despre viata pur si simplu. O carte despre o dragaoste neromantata, reala.
Si o critica negativa. Cartea de mai jos nu mi-a placut. Bine, stiu, stiu a fost foarte bine primita de public. Doar ca mie lectura nu mi s-a potrivit. Am ramas cu o senzatie de vascos si dulce, iar iepurele cu pricina- simbol al unei copilarii pierdute si recreate la infinit- e un nume ales pentru a creste interesul pentru continut. Nu m-a deceptionat iepurele, sa ne intelegem. Ci acumularea inutila de personaje, destinele incurcate, neverosimile. Dulcegaria. Am apreciat scriitura si efortul scriitoarei doar in doua puncte: dificultatea de a marturisi o molestare din vremea copilariei si durerea si panica ce descriu prabusirea Turnurilor gemene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu