Fetele din villa au vrut să vadă neapărat fabrica şi/sau muzzeul Ferrari. Diego îmi spusese că oraşul e frumos şi ca merită o plimbare aşa că dincolo de Ferrari mi-am zis că decât o sâmbătă în casă, mai bine o plimbare în Modena. Nici nu e scump şi e şi aproape.
S-a dovedit a fi o afacere bună pentru că mi-a plăcut mult de tot oraşul mic pe care l-am străbătut la pas domol în câteva ore de plimbare lipsită de griji alături de Justas şi Georg. Trebuia să fim mai mulţi, dar după o noapte la discotecă fetelor le-a fost somn şi mie imposibil să le trezesc.
Am lăsat un bileţel asigurându-le de eforturile mele zdravene de a le face parte la călătorie (eforturi la care au răspuns cu un mormait adormit) şi ne-am dus la gară. Italia e fără îndoială ţara unde trenurile întârzâie din fandoseală şi spun asta pentru că nu mi-a fost dat să călătoresc fără să trebuiască să astept o vreme ca trenul să re/pornească...
O zi însorită, pizza, îngheţată, un muzeu la care am intrat gratuit doar pentru că studiez literatura (!), mai e ceva de spus?
Am văzut semnăturile lui Mozart, Benjamin Franklin şi Beethoven, o ediţie foarte veche din Divina Comedie şi una din Tristan, nenumărate picturi reprezentând versiuni în timp ale Madonnei, obiecte artizanale din perioada renaşterii, din cea barocă, 2 biserici vechi(una la final de an 1000 şi una de pe la 1300) cu detalii fantastice.
Ne-am oprit într-o piazzetă plină de porumbei şi de soare pentru odihnă şi apoi încet-încet am pornit-o spre casă. A fost prima dată cred când Italia mi s-a părut un loc de care să te indrăgosteşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu