iris

Sunt carti pe care le pierdem. Nu ca pe niste obiecte, ci ca pe niste oportunitati.

In urma doua saptamani paseam in cadenta militareasca pe coridoarele facultatii dupa stampile, acte si tot soiul de hartogarii ridicole si ironic esentiale cand am dat cu ochii de vrafurile de carti englezesti pe care un distins domn le adusese spre vanzare Mi-am rupt ritmul si m-am oprit sa frunzaresc ca si cum in lazile dansului as fi gasit comori. Eram sub presiunea timpului, dar amuzata nu m-am lasat pana n-am scotocit fiecare ungher si am gasit un Murakami, un Auster, un Bayley...
N-am cumparAt. Din zgarcenie, presiune de timp, nehotarare sau pur si simplu din prostul obicei de a spera a lucrurile ca si oamenii se intalnesc de cel putin doua ori in viata.
Cel mai rau mi-a parut dupa cartea lui Bayley pe care nu cred s-o mai gasesc prin librariile noastre.
Imi joaca mereu in memorie scena(ecranizarea 2001) in care Iris prinde cuvintele de pe hartii cu pietre de la marginea marii ca sa nu zboare....


more about this