Mario Vargas Llosa, Povestaşul

............................................
Lumea s-a creat şi se reinventează mereu prin cuvânt. Acesta e miezul narativ al “Povestaşului” lui Mario Vargas Llosa (Ed. Humanitas, Bucureşti,1992). Nimic mai mult. Romanul tratează frămậntarea continuă a unui scriitor în încercarea de-a a-şi aşterne pe hậrtie propriile sale obsesii.
Din punctul de vedere al teoriei literare, textul foloseşte o urzeala complicată împletind trei voci narative întratật încật la un moment dat cititorul se va trezi confuz încercậnd sa stabilească identităţi. Participăm la scindări temporale ale planurilor povestirii: evocarea anilor de studenţie ai autorului şi ai misterioasei figuri a lui Saul Zuratas, evreul antropolog, se suprapun atunci cậnd te aştepţi mai puţin fragmentelor de relatare ale peripateticului povestaş Tasurinchi. Depozitar al memoriei colective, acesta străbate distanţe enorme de junglă amazoniană doar pentru a transmite triburilor risipite continua poveste a zeilor şi a duhurilor vraşmase, a spiritelor şi animalelor protectoare, a leacurilor cậte unui şaman or vraci asezonậndu-le cu întậmplările povestite de oamenii întậlniţi în drum. Tocmai de aceea poveştile sale nu sunt sortite vreunui final. Ele se îmbogăţesc mereu cu percepţii modificate, cu întậmplări proaspete, cu generaţii noi care ascultă fascinate, zile în şir poveştiile acestui personaj enigmatic. E singurul tabu al grupului. Despre el nu se ştie nimic în lumea misionarilor şi a lingvştilor care invadează cu intenţii de creştinare sau civilizare triburile risipite. Autorul află întâmplător despre povestaş din relatările fascinate ale lui Saul şi imaginea celui care stă în mijlocul unui cerc de auditori extaziaţi îl cucereşte definitiv. De fapt în imaginea evocată suprapune problema mereu actuală a scrierii literare, a transmiterii şi creării prin cuvânt a lumilor interioare ori a reflectării celor din afară. Limbajului povestaşului trimite la ancestral, la reinventarea sensurilor primare prin învestirea întâmplărilor şi fiinţelor cu amprente magice. Universul amazonian căruia îi aparţine situează animist, fragil, echilibrul lumii pe umerii celor care umblă, poporul machiguenga, şi care împlinind o menire străveche vor ajuta să răsară în fiecare zi.soarele deplasându-se mereu, neosteniţi. Cartea va vorbi celor care vor şti s-o asculte despre nevoia permanentă a societăţii moderne de-a integra în hăţisul cotidian a miraculosului care să redea sensurile pierdute ale unei lumi mereu puse pe fugă, pierdută în activităţi monotone, despiritualizate şi care exclude din ce în ce mai mult comunicarea propriu-zisă, bilaterală.
Prin Saul Zuratas Llosa deschide si o altă problemă, cea a antropologului. Cât de mult ar trebui să ne implicăm în evoluţia şi cultura popoarelor pe care le studiem? Trebuieă avem răbadare să evolueze natural sau să le arătam agresiv “drumul spre civilizaţie” riscând astfel să pierdem bogaţia tradiţiilor şi culturii lor existente? Şi prin aceste întrebări care mocnesc în interiorul textului cartea dă prilejul fiecărui lector de a medita la valorile fiecărei naţiuni şi a felului în care acestea sunt păstrate…
Autorul, vocea narativa principala, descoperă întâmplător într-o galerie din Florenţa o suită de fotografii ale tribului los machiguengas, printre care si uimitoarea, unica fotografie a unui povestaş care într-ale trăsăturilor fizice aduce cu Saul, căruia autorul, dupa studenţie, îi pierduse urma. Confuzia de identitate persistă pe tot parcursul textului şi mai ales în acele fragmente în care povestaşul inserează în relătarile despre spiritele locului un Tasurinchi-iehova, sau un Tasurinchi-gregor…


MarioVargas Llosa s-a născut la Arequipa, Peru, in 1936. Licenţiat în litere al Universităţii “San Marco” din Lima, doctorand la Paris trăieşte câţiva ani la Paris, Londra şi Barcelona. Notorietatea literară o cunoaşte prin romanul Oraşul si câinii (La ciudad y los Perros) în 1963. Alte cărţi cunoscute sunt Casa verde (La casa verde, 1969), Conversatie la Catedrală (Conversacion en La Catedra, 1969l), Mătuşa Julia şi condeierul( La tia Julia y el escribidor, 1977), Războiul sfârşitului lumii( Historia de Mayta, 1984)…