“Frumuseţe si întristare” scrisă de Yasunari Kawabata e o carte care se construieşte pe suportul artei care transformă experienţele. De aceea întreg parcursul seamană cu un ceremonial: gesturile de dăruire, onoarea, clocotul sufletesc sunt pliate pe momente solemne: dangătul clopotelor de sfârşit de an, geometria perfectă a grădinilor cu pietre din cadrul unei mănăstiri… Cartea are o constituţie delicată în care se împletesc murmurul unei dureri înabuşite si respirările aproape heiratice ale frumuseţii…
De fapt totul porneşte de la o poveste de dragoste la fel de obişnuită cum ar putea fi oricare alta: o tânara de şaisprezece ani (Ueno Otoko) iubeşte un scriitor căsătorit (Oki Toshio). Ea va rămâne însărcinată si pierzând copilul va cadea în depresie şi va încerca să se sinucidă. El o va îngriji la începutul bolii, dar îi va pierde urma atunci când aceasta va pleca împreună cu mama sa departe de orice sursa posibilă de suferinţă.
Însă trecutul nu se şterge niciodată definitv. Rănile se cicatrizează, unele experienţe se transformă în amintiri, iar altele sub imboldul artei în opere care spun mai departe povestea unui “din urmă” ascuns sub diafanele văluri ale esteticului. Astfel că Oki Toshio va scrie romanul “O fată de şaisprezece ani” care îi va aduce succesul literar, iar Ueno Otoko, devenită pictoriţă, va încerca să metamorfozeze durerea de a fi pierdut sarcina într-un proiect de tablou care ar trebui să poarte numele de “Suirea la cer a unui copil”. Ceea ce se întâmplă e revederea celor doi pentru a asculta dangătul tradiţional al clopotelor mănăstirilor din Kyoto cu prilejul unui An Nou. Pictoriţa apare însoţită de eleva sa, Keiko, o tânără “de o frumuseţe diabolică” care doreşte să răzbune suferinţele iubitei sale maestre“ şi recurge pentru aceasta la seducerea deopotrivă atât a scriitorului cât şi a fiului acestuia.
Eroticul care apare pe parcursul cărţii nu e unul vulgar, ci doar construit din foarte fine sugestii. Tensiunea sufletească a eroilor, deşi puternică, va lăsa întotdeauna reverenţios spaţiu manifestărilor unui spirit al frumosului şi al sacrului. Personajele feminine sunt demne de studiat în creionarea lui Kawabata:.surâsuri şi lacrimi reţinute completate de o dârzenie şi o forţă interioară neaşteptată.
Yasunari Kawabata (1899-1972), scriitor japonez laureat al Premiului Nobel pentru Literatura – 1968, autor al cunoscutelor “O mie de cocori” sau “Vuietul muntelui” apare în colecţia “Cartea de pe noptieră” a Editurii Humanitas, 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu