10 CLOVERFIELD LANE (2016)

Spune-mi ce crezi despre filmul acesta”, m-a provocat R. Am notat numele filmului în lista mea mentală cu lucruri de văzut mai târziu, dar, recunosc, după o vreme, am uitat de el. Aș putea da vina pe lipsa de timp cum o facem cu toţii, dar, în sfârșit, indiferent de motiv, am uitat. „L-ai văzut?” a revenit întrebarea. „L-ai văzut?” Așa că l-am văzut. Am văzut un film pe care nu pot să-l încadrez cu precizie în nicio categorie, iar dacă aș încerca, aș ruina farmecul filmului pentru cei care încă nu s-au bucurat de el. Ceea ce pot să spun e că filmul se joacă cu minţile spectatorilor care vor specula constant și fără pauză pe tot parcursul celor aproape două ore de vizionare asupra posibilelor explicaţii raţionale ale demersului dinamic. Scenariul pe care eu mi l-am creat, aproape dintru început, a fost legat de experienţa cinematografică anterioară din Room (2015) și asta datorită faptului că suntem programaţi genetic să căutăm tipare care să ne valideze experienţele. Cloverfield 10 Lane și Room au în comun spaţiul abrupt, claustrofobic, care-i schimbă protagonistei parcursul mundan...


 

 mai multe aici