...

Purtăm fără lacrimi 
o boală în strune 
şi mergem de-a pururi
 spre soare-apune.

 Ni-e sufletul spadă 
de foc stinsă-n teacă. 
Ah iarăşi şi iarăşi 
cuvintele seacă.

 Vânt veşnic răsună
 prin ceţini de zadă. 
Purces-am în lume 
pe punţi de baladă.

 Străbatem amurguri 
cu crini albi în gură. 
Închidem în noi un
 sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi 
o boală în strune
 şi mergem de-a pururi 
spre soare-apune.

Răni ducem - izvoare - 
deschise subt haină. 
Sporim nesfârşirea
 c-un cântec, c-o taină.

 Lucian Blaga, Cântăreţii blonavi