Ora de matematica

1. Care sunt primele cuvinte care vă vin în minte când vă gândiţi la matematică?

Ferigile, desigur. Despre care am aflat mai târziu că sunt fractali, formaţiuni infinite ale universului mic, copii ai Încrengăturii Pteridophyta, mama sârmoasă a unei lumi în continuă prefacere. Ferigile, desigur pentru că ele există în 20.000 de mii de variante cel puţin egale ca număr cu momente de panică pe care le-am trăit în generală când îmi auzeam numele strigat la catalog. Fiindca trăiesc ascunse, întinzând în pământ rizomi şi-mi amintesc de degetele mele de la picioare ce atârnau peste talpa maşinii de cusut pe care o foloseam pe post de birou.

2. Întâmplări plăcute, neplăcute legate de ore şi profesori de matematică, de învăţarea matematicii.

În a şaptea aveam o profesoară subţire, cu faţa severă şi un ceas-medalion de argint pe care-l purta mereu la gât. Admiram eleganta bijuterie, pierzându-mă în reverii. Fiecare za a lanţului îmi procura delicii estetice învolburate, iar timpul se scurgea incredibil de greu, cu sincopări gălăgioase. O rumoare bruscă se isca de câte ori tabla devenea teatrul de luptă al unei noi minţi supusă încercării de a vedea, acolo unde nu se zărea decât o dâră de cretă nesigură, sfere şi conuri lamelate precum resturile unui creion ascuţit. Ceasul se apropia de câte o bancă şi vocea poruncea: La tabla! Mă umileau combustii cutanate şi inevitabila frică de a nu greşi. Fiindcă am fost învăţată să caut zecele chiar dacă, ştiam eu, doar optul sau nouăle mi s-ar fi cuvenit.

3. Aţi include matematica în grila de materii a unui liceu de filologie sau a unei clase cu profil umanist? În ce proporţie?

Cu siguranţă. Am urmat filologia şi m-am simţit de multe ori şchioapă intelectual. Era ceva, dincolo de marea de cuvinte care parcă-mi lipsea. Un fel de vâslă cu care să împart valurile cu lovituri scurte, concise, determinate. Poate de asta, matematica a rămas pentru mine în urma anilor de liceu deprivaţi de ore sănătoase de matematic, o nostalgie. Făceam cel mult trei ore pe săptămână, dar simţeam un fel de îngăduinţă superioară în profesorii care s-au perindat pe la clasa: „Lasă aşa, că vouă oricum nu vă trebuie mai mult...”

4. Aţi include studiul literaturii în grila de materii a unui liceu de matematică sau a unei clase cu profil matematic? În ce proporţie?

Cum altfel? Câte alternative de vieţuire izolăm dacă nu? Câte modele? Câte perespective narative stratificate şi sofisticate precum permutările unui rebus infinit?

5. Şi, totuşi, cât fac 2 + 2 pentru Dvs.?

O familie ideală. Cu doi puşti zglobii.

*Adrianei, pentru ancheta de la Discobolul