Gandeste-te ca e seara.
Licareste tacerea in minuscule inviorari insirate pe-un cordon impletit. Electric, Craciunul rasare la fiecare dintre ferestrele pe care le vad in blocul de vizavi. Sunt Mosi si stele, sunt ingeri si brazi intr-un amalgam de clipoceli portocalii si rosii si galbene.
Langa biroul cu monitorul aprins (pentru ca-mi canta Hrusca) mi-am facut molid plapand cu piepteni grabiti sa umple covorul si, desigur, prin transfer, talpile sosetelor cu ace incomode.
La fiecare sarbatoare mi-e dor. Mi-e dor de toate lucrurile neimplinite si de toate cararile neumblate. Talmacesc ca fiind lipsite de importanta sau folositoare lectii pentru suflet, mizerii care s-au strans in timp, minunandu-ma inca o data de intelepciunea calului nazdravan din "Povestea lui Harap-Alb"a lui Creanga:
"Nu te teme, ştiu eu năzdrăvănii de ale Spânului; şi să fi vrut, de demult i-aş fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-şi mai joace calul. Ce gândeşti? Şi unii ca aceştia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte… "
Astfel, invariabil, in momente ca acestea fac contabilitate.
Pun de o parte cate un pumn de frustrare, niste fire de grija si trag mai aproape, la piept, tot soiul de planuri, tot felul de promisiuni.
Incet-incet, imi curat gratarul de la intrarea-n suflet (si-n cinstea lui Sorescu) si sunt gata sa o iau de la capat. Imi amintesc cine sunt. Multumesc.
In Ajun e intodeauna agitatie. Si-mi place graba, oboseala si zumzaitul vesel al prietenilor mei.
Apoi,
urmeaza celelalte zile de impacare.
Sunt zilele mele, intr-o bucurie a unui intim de cochilie si rasfat.
Spiritul Craciunului trecut...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu