N-am să scriu despre cât de sumbru sună viitorul (parcă era o reclamă ce debita inversul odinioară!), nici despre ucenicii hoți și nici despre drumul ciuruit(un fleac și ăsta) pe care ne-am deplasat spre mica urbe ce solicita supraveghetori.
Nici măcar despre mirarea mea când, la televizor, l-am văzut pe dl. Băsescu acuzând o profesoară plina de năduf ca e țață. Ea încerca să-i explice destul de sonor, ca așa mi s-a părut și mie, că dintr-un salariu mărunt (fiind mama singura și cu un copil de crescut), nu-și mai permite sa plătească și asigurare pentru casa aflată într-o zona cu risc de inundații.
"Păi atunci de ce te plângi femeie ca-ți iau apele casa?" o bruftuluiește președintele.
Desigur, o fi având dreptate zicând că nu te poți aștepta ca statul să te salveze din orice necaz, dar are o dreptate de tip ideal în care contextualizările reale (venit, discrepanțe logice de funcționare a statului) sunt excluse. Si desigur, tot potrivit dânsului, ea are salariul mic fiindcă nivelul învățământului e slab. Vezi, ca nu știam ca generalizările, deși considerate greșeli de logica, sunt iertate ierarhic. Asa ca femeia, chit ca poate e dascăl bun, primește bani putini din vina "categoriei" și e și vinovată ca i-au luat apele casa.
Nu ca n-ar fi necesara o regândire a sistemului sau ca nu suntem cu toții vinovați acceptând chitic o situație care devine normă. Ca incurajăm, prin ne-disociere mărul putred.
Vroiam sa scriu despre greșelile de logica de la Bac, dar mă luai cu vorba.
Am citit lucrări care n-aveau cap și coada precum ființele fabuloase din basmul despre care au fost rugați sa scrie. Propozițiile li se sfârșeau brusc scurt-circuitate ca și neuronul-șef care se apărase cu stoicism la auzul formulelor magice de "lectura de vacantă", "lectura obligatorie" ori "cultura generală". Si la ce bun? Cosânzene precum Drăgușanu or Columbeanca și Feti frumoși care-și organizează singuri preselecțiile burlăcești fac inutile paginile scrise ale cărților ce au incantat atâtea copilării. Pe cal nu mai vine (ori pleca) decât Nuțu și nu spre tărâmul de nicăieri, ci în țara salbelor de aur.
Logica e distorsionata ca în jocurile ce simulează vieți alternative și nu știu sincer de ce mă mir că am găsit exemple de tipul: Ti-am spus sa nu-mi mai scoți mereu ochiul ăla!, "ochi de pământ la capătul drumului" ori "are ochiul cât sarmalele" (știu, i-o fi fost foame!).
Na asta a fost, a mai trecut un Bac, am mai considerat maturi niște oameni..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu