Ivan Ivanovici nu poate sa obtina un certificat de pedigree pentru cainele sau care iese din tiparul specific rasei datorita urechii sale negre. Problema acceptarii diferentelor ascunsa e ascunda de data asta indaratul unei povesti induiosatoare..
E unul din filmele copilariei mele din care memoria pastreaza franturi dulcege, comode si nostalgice:un caine de vanatoare la marginea unei paduri de mesteacan, melancolia unei viori de fundal, cateva lacrimi fugare in duminica mult-asteptata cu program tv pentru copii.
Nu stiu daca celor mici din ziua de azi le-ar mai spune ceva.As vrea sa cred ca da. Ar fi oricum o lectie despre devotament si onoare pe care noi romanii am avea mare nevoie s-o recapitulam.
Un alt fragment frumos poate fi gasit aici.
3 comentarii:
:)
unul din cele mai frumoase, dar si triste...
tin minte ca am plans de nu ma mai putea linisti mama.
Nu pot decât să mă bucur că-şi mai aminteşte cineva! bine te-am găsit....
I am yet to watch the movie. But I vividly remember the emotion through me when I read the book as a kid. Such a beautifully written piece.
Trimiteți un comentariu