Regia: Horaţiu Mălăele
Decorul: Nina Brumuşilă
Costumele: Adriana Popa
Muzica: George Marcu
Dramatizarea şi adaptarea scenică: Niculae Urs şi Horaţiu Mălăele
adaptare dupa Cehov.
personaje:
Vasili Vasilici Svetlovidov - Horaţiu Mălăele
Nikita Ivanici - Niculae Urs.
Azi am fost la teatru. Mi-a fost dor nu sa merg, ci sa vad o piesa ca lumea.
Daca zic ca m-a emotionat zic putin, fiindca asta or sa zica si cei vreo 50 de spectatori si mai bine care au fost. Daca spun ca nu am mai aplaudat frenetic si mandra ca o fac de nici nu stiu cata vreme... nu se cheama critica teatrala.
Si totusi... mi-a atins coarda sensibila tot asa cum nu mai mult de ieri am retrait duiosia filmului Nouvo Cinema Paradiso.
..un exercitiu de virtuozitate si efemeritate in egala masura. Un pas caraghios si donqujiotesc in care actorul si sufleorul ne-au dezvelit cate putin din viata intru ideal a actorilor...a cinelor imaginare ( si ah, ce foame mi s-a facut!)pe care cei doi actori le-au luat ca niste gurmanzi perfecti intr-o societate "moderna" in care arta se savureaza cu floricele de porumb si coca-cola in timp ce pe scena ei traiesc sihastric condusi doar de gratiosul gestului si chemarea Cuvantului care atrage dupa el realitatea cum spunea Stanescu. Lectia de actorie am trait-o grav si mi-as fi dorit mult s-o vada elevii cu care semestrul asta am facut o incercare de teatru la scoala. O lectie in care Malaele explica ritualic fiecare cuvant si corespondentul sau in gesturi. Nu poti spune mare fara sa vezi marea nemarginita si nici inima fara s-o palpezi pentru a te convinge daca nu bate din ce in ce mai slab..Iar adresarea nu e cu mult diferita de o invitatie la dans...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu