Weekendul asta adaug la colectie un interviu cu doamna Draga Olteanu Matei intr-o emisiune numita "Doamne de poveste". Am retinut simplitatea si onestitatea covarsitoare cu care povestea fragmente de viata. Asezata pe un fotoliu rosu si purtand haine albe, cu parul carunt, dar pieptanat cu grija, inspira pacea care izvoraste din oamenii care au trecut prin viata cu capul sus si au avut norocul sa-si gaseasca menirea.
Am ramas cu doua idei pe care mintea mea le macina incet a luare-aminte:
a) Ca nu trebuie sa-ti doresti niciodata mai mult decat ai nevoie pentru a fi fericit.
b) Ca unii poarta hainele pentru a-si ascunde nuditatea si altii-nulitatea.
In acelasi context al doamnelor, mi s-a intamplat sa gasesc poezia minunata a Magdei Isanos:
„E aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,
Poate chiar mâine, pomii de pe-alee
Acolo unde-i vezi or să mai stee
Voioşi, în vreme ce vom putrezi.
...............................
Şi iarba asta o să mai răsară,
Iar luna tot aşa o să se plece,
Mirată, peste apa care trece-
Noi singuri n-o să fim a doua oară.
Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
Găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate
şi celălalt-şi-mi pare ne-nţeles
şi trist ca nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.”
(Murim...ca mâine)
1 comentarii:
adaug la lista de fragmente de iubire
Trimiteţi un comentariu